Cu o valoare energetică ridicată, mierea este recomandată în cazuri de anorexie în special la copii şi sugari, asteneie profundă (mai ales în urma stărilor de covalescenta), surmenaj, oboseală fizică sau intelectuală.

    Deasemenea, mierea este de o reală valoare în aşa numita "astenie de primăvară", care de fapt este o stare fizică determinată de carenţe în vitamine şi săruri minerale, de care suferă toate organismul la ieşirea din iarnă. 

Principalele sortimente de miere:

Pe lângă efectele generale ale mierii, există şi proprietăţi particulare ale acesteia, în funcţie de provenienţa sa:

- Mierea de mâna - este obţinută de pe frunzele de fag, de frasin şi de stejar. Are proprietăţi laxative mult mai puternice decât celelalte tipuri de miere, are efect antiinflamator asupra tubului digestiv, favorizează eliminarea toxinelor din corp.

- Mierea de tei - are aromă cea mai plăcută şi cea mai puternică dintre toate tipurile de miere. Este recunoscută drept calmant psihic, somnifer, anafrodiziac.

- Mierea de floarea-soarelui - este cumva la polul opus faţă de cea de tei. Are proprietăţi tonice psihice şi tonice generale, este afrodiziaca, stimulează imunitatea.

- Mierea de salcâm - se păstrează lichida în mod natural, fiind foarte bogată în fructoza. Are, ca şi cea de tei, proprietăţi calmante psihice. Mai este recomandată drept calmant gastric, stimulent pentru activitatea cardiacă.

- Mierea de brad şi de alte conifere - este foarte rară, randamentul de culegere al albinelor fiind mic. Are proprietăţi excepţionale asupra plămânilor şi sistemului respirator, beneficiind de proprietăţi antiinfecţioase, expectorante, antitusive şi, atunci când este consumată cu tot cu fagure, bronhodilatatoare.

- Mierea de zmeură - face parte dintre aşa-numitele soiuri de pădure. Are o culoare albicioasă, specifică, după care poate fi recunoscută. Reglează activitatea ovarelor, este reîntineritoare, previne apariţia unor afecţiuni ca osteoporoza, sclerodermia.

- Mierea de mentă - este culeasă de albine din culturile de mentă întinse pe zeci de hectare. Se foloseşte ca antitusiv, bronhodilatator, calmant gastric, analgezic, antispastic. Uşurează digestia, combate balonarea.

- Mierea de trifoi - este obţinută de albine, atunci când sunt ţinute în pastorală, în preajma lanurilor cultivate cu soiurile furajere ale speciei Trifolium repens. Are o acţiune diuretică foarte bună, ajutând la eliminarea apei în exces din ţesuturi şi, de asemenea, are o acţiune estrogenă, adică ajuta la fixarea calciului în oase, iar la femei favorizează accentuarea caracterelor feminine şi are efect întineritor puternic.

- Mierea de mac - are efect somnifer, antispastic şi anafrodiziac (reduce excitabilitatea sexuală) puternic. Are adesea o nuanţă mai închisa, din cauză că are în compoziţie şi mici granule de polen de mac, care este negru la culoare.

- Mierea polifloră - proprietăţile sale diferă foarte mult în funcţie de regiunea din care este recoltata. De exemplu, mierea de la câmpie are o acţiune antiseptică şi sedativa mai puternică, spre deosebire de mierea polifloră din regiunile muntoase înalte, la care efectul antiinfecţios se adresează în special aparatului respirator, iar efectul sedativ este înlocuit cu unul tonic nervos. În general, mierea polifloră este considerată cel mai complex tip de miere ca acţiune terapeutică, ea înglobând nectarul de la câteva zeci, dacă nu sute, de specii de plante medicinale şi împrumutând ceva din proprietăţile terapeutice ale fiecăreia dintre ele.

Proprietăţi terapeutice ale mierii:

- Antimicrobian;

- Calmant;

- Combate insomnia;

- Acţiune uşor laxativa şi antiseptică;

- Înlătură stările de vomă;

- Detoxifiant al ficatului şi rinichilor;

- Expectorant;

- Combate tusea;

- Descongestionant al corzilor vocale;

- Combate anemia feripriva.

Sirop din muguri de brad, miere şi propolis:

Utilizând în sinergie proprietăţile benefice ale mierii de albine, ale propolisului şi ale mugurilor de brad, se poate prepara un sirop foarte eficient în tratamentul bolilor cailor respiratorii. Acesta se prepară după cum urmează:

- Se recoltează muguri de molid sau de brad în momentul în care dimensiunea lor este de circa 3-5 cm (în lungime) - pe la sfârşitul lunii aprilie şi mai. Aceştia sunt cântăriţi, spălaţi cu apă rece şi tăiaţi foarte mărunt.

La 1 kg de muguri se utilizează 3-4 litri de apă şi se fierb circa 10-15 minute într-un vas emailat bine acoperit.

Decoctul astfel obţinut este trecut printr-o sită de bucătărie obişnuită şi lăsat să sedimenteze. Se strecoară apoi printr-un tifon şi este din nou lăsat să sedimenteze. Siropul se prepară astfel: la 1 kg de decoct de muguri strecurat, aşa cum am arătat mai sus, se adaugă 1 kg de miere (de preferinţă miere de tei sau de fâneaţa) şi 10 grame de extract moale de propolis (concentraţia extractului de propolis este de 30% în alcool).

Decoctul este omogenizat cu grijă împreuna cu mierea şi propolisul, iar siropul rezultat este încălzit la o temperatură ce nu trebuie să depăşească 40 -45 C. După răcire, este decantat în sticle de 0,5 litri capacitate, închise ermetic şi depozitate într-o cameră răcoroasă.

Siropul este utilizat în tratamentul tusei şi al gripei, în laringite şi în faringite şi, în general, în boli ale cailor respiratorii. Se administrează câte o linguriţă de 3 ori pe zi, înainte de mese.

Indicaţii terapeutice ale mierii: 

Caria dentară - are drept cauză nu doar bacteriile fixate la nivelul smaltului dinţilor, ci şi anumite tulburări metabolice produse, conform mai multor studii, de către consumul de zahăr. De la apariţia zaharului în alimentaţie, în urmă cu 200 de ani, rata apariţiei unor boli cum ar fi caria dentară, diabetul, obezitatea a crescut exponenţial. În prezent, caria dentară este cea mai răspândită boală din lume, 98% din populaţia planetei suferind de ea. Dacă vreţi să frânaţi fenomenul apariţiei acestei probleme, înlocuiţi complet zahărul cu mierea de albine.

Constipaţia - se previne foarte eficient prin consumul zilnic de miere. Doză care se ia în fiecare zi este de două linguriţe de miere, pe cât posibil lichidă şi proaspătă (obţinută în anul respectiv).

Diabetul - studii recente, făcute în mai multe ţări ale lumii, arata că înlocuirea totală a zaharului în alimentaţie cu miere duce la o scădere cu 60-70% a ratei apariţiei diabetului. Mai ales în alimentaţia copiilor şi tinerilor este recomandată folosirea mierii ca unic îndulcitor, deoarece ajuta la prevenirea diabetului juvenil, altfel imposibil de vindecat prin mijloacele actuale.

Laringita sau faringita - unele sortimente de miere (mierea de lavandă, mierea de cimbru şi mierea de conifere), dar şi amestecul de miere cu propolis sunt de un real ajutor în recuperarea vocii afectate. Se vor consuma 1-2 linguriţe dimineaţa pe stomacul gol şi 1-2 linguriţe seara, cu o jumătate de oră înainte de culcare.

Bronşita cronică - Se administrează miere de albine (de preferinţă de tei sau eucalipt) asociată cu propolis. Se administrează 1 linguriţă de miere, după care se sug 5-10g de propolis. Acest tratament se administrează pe stomacul gol de 2 ori pe zi: dimineaţa şi seara cu 1 ora înainte de culcare.

Lipsa de calciu şi de magneziu - nu este combătuta direct de miere, care conţine totuşi cantităţi destul de reduse din aceste minerale. În schimb, înlocuirea zaharului cu miere împiedica apariţia carentelor în aceste substanţe, deoarece spre deosebire de "otrava albă" (cum este denumit zahărul), mierea nu consuma şi nu perturba asimilaţia acestor două minerale esenţiale.

Menopauza prematură - nu poate apărea la femeile care consumă zilnic miere, legume şi fructe crude. Aceste alimente sunt un puternic reîntineritor, stimulând în mod armonios activitatea ovarelor şi întârziind apariţia menopauzei, cu până la zece ani.

Obezitatea - se recomandă, de asemenea, înlocuirea totală a zaharului cu miere, care nu da aceeaşi dependentă ca şi zaharicalele obişnuite. Cercetări recente arată că peste 60% din obezii din întreaga lume sunt, practic, dependenţi de zahăr şi, mai ales, de produsele care îl conţin (ciocolată, prăjituri, sucuri, bomboane, îngheţată). La miere, această dependentă nu apare.

Osteoporoza - apare atunci când în organism nu mai sunt sintetizaţi suficienţi hormoni estrogeni, hormoni care au un rol crucial în fixarea calciului în oase. Toate tipurile de miere conţin în cantităţi mici lăptişor de matca, cea mai bogată substanţă naturală în acest tip de hormoni. Aşadar, consumul zilnic de miere furnizează sistematic organismului acest ajutor hormonal, ajutând la prevenirea acestei boli.

Rinite, sinuzite şi corizele spasmodice (febra fânului) - mierea în fagure, este un excelent adjuvant în tratamentul unor astfel de afecţiuni

Tulburările de creştere şi de dezvoltare la copii - pot fi extrem de eficient prevenite prin consumul sistematic de miere de albine şi de polen de albine. Ambele produse stimulează în mod armonios procesele de creştere şi de dezvoltare, atât la nivel fizic cât şi mental.